luni, 12 mai 2008

Daca e campanie, de ce nu?

Ca sa vedeti de ce ma scarbeste campania electorala. Pentru ca toate dejectiile adunate de-a lungul a patru ani sunt varsate intr-o singura luna, la foc continuu, pe principiul n-avem mama, n-avem tata. Am dat ignore la tot si toate pana am dat peste un articol ce vizeaza direct campania pe care noi o desfasuram si oamenii care participa la ea. In publicatia Dacii Liberi a aparut un articol referitor la aceasta campanie, evident, denigrator, ca altfel nu se putea. In care numele primarului Johannis apare mult mai des decat cuvantul caine. Autorul articolului nu are nici cea mai mica treaba cu problema cainilor, decat prin perspectiva sa bovina, nu are solutii, nu are idei, ci doar arunca cu piatra. Daca un ziarist atat intelege, ce pretentii sa mai avem de la restul sibienilor? Inteleg ca e un material pur anti-electoral, ca ziarul doreste sa scoata ochii primarului pentru ca nu a rezolvat problema cainilor vagabonzi. Nu inteleg insa de ce implica aceasta campanie, care de bine de rau a realizat in doua luni cate nu s-au facut in 8 ani. Banuiesc ca nici asta nu conteaza, din moment ce e campanie electorala si presa "libera si neaservita" are nevoie de o cruce si trei piroane.
Semnat: un blogger analfabet.

P.S.: Cititi aici articolul. Un ziar care publica asemenea tampenii nu merita trafic.
Un oras european fara haite de caini, este un oras plictisitor

Nu sunt nici multi, nici putini. Nici mari, nici mici. Nici fugariti de hingheri, dar nici dispusi sa alerge dupa cei care au drumuri de facut dupa lasarea intunericului.

Cei mai multi sau constituit in grupari teroriste cu scopul nedeclarat de intimidare a oricarui gest anti-administratia impusa cu seninatate de un oras plin cu cetateni multumiti de ceea ce vad.
Nacuti din pornirile firesti crestine ale unor oameni care mai bine cresc un animal decat un om, membrii gastilor de terorizare publica sunt bucuria celor care au ajuns sa sustina campanii publice pentru salvarea lor, ca si cum ar fi pe cale de disparitie. Presa cotidiana din Sibiu, blogarii analfabeti, damele cu lipsa la activitate si surplus la hormoni nu contenesc sa ne arate, in frunte cu primarul Klaus Iohannis, ca suntem fara mila. Toti ne bat obrazul ca vreme de opt ani de cand avem primar sas nu a fost adoptat nici un caine din padocul Primariei. Foarte bine! Insa acum e randul meu sa le bat obrazul gros mai ales celor din Primaria Sibiu, in frunte cu sensibilul, gingasul Iohannis pentru faptul ca de fix opt ani nu sunt capabili sa rezolve o problema relativ simpla: sa ne scape de haitele de caini care terorizeaza Sibiul zi si noapte. Ca o noutate, iubitele patrupede au ajuns sa blocheze traficul ziua in amiaza mare, pentru ca asa sta bine unui oras cu orgolii si pretentii europene.
La final de mandat, multumim primarului Iohannis pentru ca nu a rezolvat nici problema asta, care pare la fel de complicata ca si achizitionarea de case la pret de nimic, cate doua pe an. La cati caini sunt in Sibiu,va trebui sa traim macar inca 500 de ani.

5 comentarii:

Claudia Popa spunea...

citind asta nu imi vine decat sa ma intreb retoric "da'cu ei, cainii, ce-ai avut?"... poate si pentru ca am avut caine, aceasta campanie mie imi este foarte draga si as vrea sa vad cat mai multi catei adoptati :)

Brylu spunea...

Incet, incet lucrurile se vor misca si in aceasta directie. Cainii sunt o problema, care trebuie insa rezolvata cu cap, nu cu ura.

adela mohanu spunea...

Era o zicala, ca mi-am amintit-o cand l-am citit pe Dacul liber: Ai un creier atat de neted, ca patineaza musca pe el. Prin analogie, i-as spune Ai o inima atat de mica, incat nici puricele nu-si poate face pat acolo.
Brylu, tu de fapt i-ai facut un serviciu. Daca nu erai tu sa ne spui despre ce e vorba, Dacul liber ramanea in continuare singurul sau cititor.

Brylu spunea...

Ma crezi ca exact la asta ma gandeam aseara? Lasa, macar sa fie multumit ca a avut un cat de cat impact super stirea lui.

Oana black_diamond spunea...

Doamne ce articol stupid! Nici macar numele primarului nu l-a scris corect din cate am vazut acolo. Chiar nu stiu ce putea face Johannis mai mult. Adica Sibiul are o gramada de probleme, dar in nici un caz nu il vad bantuit de caini vagabonzi. Mai degraba bantuie bezmetici din acestia, care in loc sa se implice in campania de adoptie a cateilor vagabonzi da vina pe altul ca nu a putut sa le faca pe toate. Sta in noi puterea de a face diferenta! Pana la urma..cainii nu au aterizat din Cosmos pe strazile noastre, ci tot sibieni i-au aruncat in strada, in rauri cand nici macar nu au deschis ochisorii sau i-au abandonat undeva departe de casa pentru a nu-si mai gasi drumul inapoi spre casa.
Poate campania asta s-ar putea extinde cumva si la niste cursuri de "cum sa crestem un catel", care sa cuprinda sfaturi despre cum sa hranim corect un caine,ce are nevoie acel caine pentru a creste sanatos, cum sa il invatam comenzile de baza, poate chiar niste lectii de dresaj de baza.Parerea mea e ca deocamdata, in Romania, mentalitatile sunt greu de convins sa se schimbe, pentru ca daca ar fi altfel lucrurile s-ar fi rezolvat demult. Si aici vreau sa ma refer la un exemplu care mie mi se pare crunt: in curtea unui vecin este un Husky superb, cu blanita extrordinar de frumoasa iarna, bland si dulcic. Toata ziua acel caine sta in curte, sa ne amintim ca vara sunt si 35grade celsius, si se plimba in jurul casei aceleia plictisit si amarat. Nimeni nu se joaca cu el, nimeni nu il scoate la plimbare. Nu pot spune ca e abandonat pentru ca mancare primeste, dar despre stapanii lui nu pot spune ca sunt dintre cei mai buni. Un caine nu are nevoie doar de mancare si un adapost...eu zic ca mai mult are nevoie de dragoste si atentie.

Comentarii

Design by Dzelque Blogger Templates 2007-2008